10 reguli ale sexului anal

Jack Morin, un terapeut sexual şi cercetător american, din San Francisco, autorul cărţii "Anal Pleasure and Health" a alcătuit o listă de zece reguli "de aur" ale sexului anal.

Erotismul anal este înconjurat de puternice tabu-uri. Cu toate acestea, milioane de bărbaţi şi de femei, heterosexuali, gay sau lesbiene, au experimentat sexul anal. Anusul este înzestrat cu numeroase terminaţii nervoase şi este interconectat cu principalii muşchi pelvieni, fiind cea mai apropiată zonă erogenă de organele genitale, contractându-se ritmic în timpul orgasmului.

Acum 35 de ani, un studiu al unor cercetători americani a relevat faptul că regiunea anală are semnificaţii erotice pentru aproximativ jumătate din populaţie. Într-un studiu făcut în rândul cititorilor Playboy, 47% dintre bărbaţi şi 61% dintre femei au admis că au încercat penetrarea anală. Totuşi, tabu-urile împiedică încă majoritatea oamenilor să se gândească, să vorbească sau să înveţe despre folosirea sexuală a anusului.

Vezi care sunt cele zece lucruri pe care bărbaţii şi femeile nu le ştiu încă despre sexul anal:

1. Penetrarea anală este cea mai rar practicată formă de sex anal.

Sunt multe feluri în care te poţi bucura din punct de vedere erotic de anus. Cele mai comune tehnici includ atingerea deschiderii anale în timpul masturbării sau stimularea anusului partenerului/partenerei în timpul sexului vaginal sau oral. Unii preferă senzaţia unui deget, al lor sau al partenerului, "insinuat" în anus şi rotit uşor. Alţii preferă un dildo sau un vibrator. Majoritatea femeilor şi bărbaţilor, inclusiv heterosexualii, preferă această formă de penetrare.

Stimularea oral-anală, numită rimming sau sărutul negru este o altă formă de sex anal. Pe unii, însăşi ideea îi dezgustă, în timp ce altora le face plăcere această formă specială de sex.

2. Stimularea anală, inclusiv penetrarea, nu este dureroasă, dacă este făcută corect

Credinţa generală cum că stimularea anală, în special penetrarea, trebuie să doară, este un mit persistent şi periculos. La fel cum durerea, oriunde în corp, indică faptul că ceva nu merge cum trebuie, la fel stau lucrurile şi în zona anală. Concentraţia mare de terminaţii nervoase din zonă produc o durere extremă atunci când este tratată eronat. Dar, totodată, poate fi o sursă de uriaşe plăceri. Când un deget, un obiect, sau penisul este introdus în anus, muşchii anali intră în convulsii, luptând ca în faţa unei invazii. Durerea apare atunci când partenerul nu aşteaptă ca muşchii aceştia să se relaxeze. După suficient stres, ei vor ceda într-un final, iar durerea se va potoli, dacă nu sunt "agresaţi" în continuare. Dar orice plăcere obţinută din această activitate derivă din lipsa disconfortului. Maxima plăcere anală pretinte eliminarea oricărei dureri sau traume fizice din experienţa anală. Autoprotecţia din partea partenerului pasiv implică posibilitatea de a fi pregătit să spună nu, până când este pregătit(ă). Şi pregătit(ă) înseamnă o combinaţie de relaxare fizică şi dorinţă. Uneori se poate întâmpla ca muşchii anali să fie relaxaţi, dar partenerul să nu fie în starea de spirit necesară. Stimularea trebuie făcută doar direct proporţional cu gradul de receptivitate.

3. Sexul anal poate fi "savurat" chiar dacă a fost foarte inconfortabil în trecut

Suficientă dorinţă nu este prin ea însăşi şi atât garanţia unui sex anal plăcut. Nici experienţele anterioare inconfortabile nu sunt mereu motivul pentru lipsa de interes sau de dorinţă în sexul anal. Tensiunea anală cronică este cea mai comună cauză pentru disconfortul din timpul sexului anal. Hemoroizii şi constipaţiile sunt de obicei semne ale acestei condiţii. Tensiunea poate fi eliberată prin atingerea anusului şi prin familiarizarea cu el. Momentele ideale pentru explorarea zonei anale sunt în timpul duşului sau a îmbăierii. Respiraţia profundă are şi ea efect asupra muşchilor anali. Tensionarea anusului şi apoi relaxarea sa sunt un alt fel de a învăţa să-l relaxezi. Pentru majoritatea persoanelor, momentul crucial este acela în care permit partenerului să îi maseze anusul cu "promisiunea" că nu va încerca penetrarea acestuia. Atunci oricine devine mai relaxat şi concentrat doar la plăcerea pe care această zonă o poate genera.

4. Două inele de muşchi numite sfinctere împrejmuiesc deschiderea anală.

Fiecare funcţionează independent. Dacă se introduce un deget în anus un centimetru şi se apasă pe peretele lateral se pot simţi sfincterele. Distanţa dintre ele este de mai puţin de jumătate de centimetru. Sfincterul extern este controlat de sistemul nervos central - ca şi muşchii mâinii, de exemplu - putând fi relaxat şi încordat oricând dorim. Sfincterul intern, însă, este puţin diferit. Acest muşchi este controlat involuntar de o parte autonomă a sistemului nervos, care controlează şi bătăile inimii şi răspunsul la stres. Sfincterul intern este cel care răspunde la teamă şi anxietate în timpul sexului. Va cauza încordarea automată a acestuia, chiar dacă partenerul pasiv va încerca să se relaxeze. De aceea, precauţiile şi confortul sunt esenţiale aici. Chiar dacă persoana respectivă se simte confortabil în timpul sexului anal, ar putea avea totuşi nevoie să înveţe să-şi controleze voluntar sfincterul intern pentru a putea să îl relaxeze la comandă. Acest lucru se obţine introducând regulat un deget, cum ar fi la duş, în fiecare zi, pentru a palpa sfincterul intern. Muşchiul se schimbă spontan ca răspuns la acest comportament. Oricine poate căpăta acest control asupra sfincterului intern, acordând atenţie mai degrabă decât relaxându-se.

5. Stimularea anală poate produce mai multe feluri de plăcere

Cea mai mare concentraţie de nervi este în jurul deschiderii anale însăşi. Dar şi dincolo de deschidere, în rect, la introducerea unui obiect, apar cu totul alte plăceri. Porţiunea externă a rectului, la fel ca şi vaginul, are mai multe terminaţii nervoase. Porţiunea internă răspunde mai ales la presiune.

Unii se pot bucura de aceste senzaţii de presiune şi de "umplere" odată ce înţeleg că acestea nu sunt un semn al mişcării intenstinale. Presiunea rectală este foarte importantă, în special, pentru adepţii "fistingului", o formă de sex anal în care sunt introduse mai multe degete, sau chiar toată mână în rect.

La bărbaţi, prostata, care se află chiar sub peretele rectal, la câţiva centimetri în interior, spre partea din faţă a corpului, poate fi o sursă de plăcere atunci când este masată cu un deget sau cu un obiect. Totodată, capătul intern al penisului este situat aproape de deschiderea anală şi poate fi stimulat indirect în timpul diferitelor forme de sex anal.

Plăcerea poate fi nu doar fizică, ci şi psihologică. Tabu-ul sexului anal adaugă o doză de emoţie a "lucrului interzis". Unii se pot simţi, în acelaşi timp, "murdar" şi "superb" de perverşi. Alţii privesc anusul ca pe un loc secret, special. Împărţindu-l cu partenerul este un act de deschidere şi de dăruire.

6. Stimularea anală poate duce la orgasm

O mică parte dintre femei poate răspunde orgasmic la sexul anal fără stimulare vaginală directă. Femeile pot să facă asta datorită contractării muşchilor pelvici. Când bărbaţii au orgasm prin stimulare anală se datorează în general prostatei, dar pot să răspundă şi stimulării indirecte "bulbului" penian (capătul intern al penisului). Orgasmul prin stimulare anală apare cel mai frecvent atunci când participanţii sunt complet absorbii de senzaţii şi fantezii. Un mod aproape sigur de a împiedica astfel de orgasme este să fii determinat să obţii unul. Căutarea unui orgasm anal va crea presiune şi va alunga plăcerea. Trebuie ţinut minte că majoritatea femeilor au nevoie de stimulare genitală în acelaşi timp, pentru a putea ajunge la orgasm, pentru că un procent foarte mic are orgasm direct prin stimulare anală.

7. Dieta este foarte importantă în savurarea sexului anal

Un tranzit intenstinal regulat asigură o bună funcţionare a anusului şi rectului. Atunci când apar probleme intestinale - constipaţie, de exemplu - ţesuturile anale pot fi iritate, cauzând disconfort şi adăugând tensiuni musculare. Fructele proaspete, legumele, cerealele sunt câteva din sursele de fibre, necesare reglării tranzitului intestinal.

8. Anusul şi vaginul necesită reguli diferite de igienă

Cum penetrarea poate fi vaginală sau anală, multe persoane presupun că se aplică aceleaşi reguli pentru penetrarea celor două. Deşi ambele au ţesuturi fine şi sunt capabile de a se extinde, sunt radical diferite. Rectul nu este drept. După canalul anal, care conectează anusul cu rectul, urmează o serie de "curbe", unele chiar la 90 de grade. De aceea, trebuie să aveţi mare grijă cu obiectele folosite pentru penetrare anală, evitând să "alunece" înăuntru şi să nu mai poată fi scoase.

Rectul nu produce lubrifiere ca şi vaginul, în afara unei mici cantităţi de mucus. De aceea, penetrarea anală trebuie să fie întotdeauna făcută cu ajutorul unui lubrifiant. De obicei, lubrifianţii pe bază de apă sunt compatibili cu latexul prezervativelor.

Ţinând cont de principala funcţie a rectului, este recomandat un duş anal înainte de practicarea acestei forme de sex.

9. Penetrarea anală nu trebuie privită ca un act de dominare şi supunere

Aceasta este imaginea cea mai frecvent asociată penetrării anale, la scară largă. Fără îndoială, credinţa că sexul anal trebuie să doară contribuie pe deplin la această noţiune. Şi, de altfel, pe unii tocmai acest lucru îi excită. Imaginea că unul dintre parteneri este dominatorul, iar celălalt supusul. Este una din fanteziile cele mai des întâlnite la mulţi bărbaţi şi la multe femei. Pe alţii, însă, exact acest lucru îi inhibă. Ideea de a se simţi dominaţi echivalează cu a se simţi umiliţi, ceea ce cauzează un blocaj psihic şi, de aici, o încordare a muşchilor, în semn de auto-apărare. Aceşti indivizi se pot relaxa doar dacă vor învăţa că sexul anal este o modalitate de a se simţi bine, mai degrabă decât o expresie a puterii.

10. Sexul anal poate fi foarte sigur, chiar binefăcător

Tabu-ul împotriva erotismului anal este perpetuat de credinţa aproape universală că sexul anal este inevitabil periculos. Nici o leziune fizică rezultată din sexul anal nu va rezulta dacă ambii parteneri refuză să tolereze durerea şi nu folosesc forţa. Alte riscuri asociate cu sexul anal sunt cele ale bolilor transmise sexual. Fiecare dintre aceste BTS-uri - gonoreea, sifilisul, herpesul - poate afecta anusul. Paraziţii intestinaşi, bacteriile sunt, iar, pericole posibile. SIDA a complicat şi ea lucrurile.

Pentru a evita riscurile, este recomandată folosirea unui prezervativ, atât la penetrare, cât şi la rimming sau sărutul negru. Totodată, nu trebuie practicat sexul anal cu frecvenţa sexului vaginal. Evident, într-o relaţie monogamă, între doi parteneri sănătoşi, riscurile bolilor transmise sexual sunt mult reduse.

Pe de altă parte, mii de femei şi bărbaţi cu probleme medicale anale cronice şi-au recăpătat sănătatea după ce şi-au revizuit atitudinile negative faţă de stimularea anală.